Incep sa scriu… este un moment istoric pentru ca mi-a fost greu sa-ncep si stiu ca o sa ma opresc la fel de greu (neluand in calcul momentul in care se da coltu’)
Initial am plecat de la ideea ca am ceva de spus si iata-ma ajuns in situatia in care starea de fapt se transforma in spasm, in dorinta! In dorinta de a scapa de povara ce apasa psihic, din dorinta eliberarii sinelui de un stres candva teoretic ipotetic, practic inexistent. Din timpuri indepartate oamenii obisnuiau sa se nasca, sa traiasca si sa moara….A fost si subiectul care ne-a unit pe toti, din toate timpurile pana astazi, indiferent de religie, culoare, sex, apartenenta politica, statut social si cine mai stie cate alte astfel de clasificari se vor mai putea monta pe aceasta fraza. Cunoasterea in domeniul stiintei (tehnologiei) ne-a ridicat la un nivel pe care oamenii ce se hraneau cu radacini de copaci si buruieni nu au fost macar capabili sa il viseze si paradoxal direct proportional ne-a indepartat de noi. Ne cunoastem din ce in ce mai putin, nu mai stim cum anume sa ne comportam cu noi, distingem o sticla de coca cola dintr-o mie dar de multe ori nu reusim sa fim limpezi atunci cand dorim sa ne distingem pe noi…
Acum 20 de ani imi imaginam viata altfel, vedeam totul in culori efervescente, contrastante, pline de viata … acum, pentru a vedea copacul inflorit de-un verde indraznet al unei primaveri din tinerete, am nevoie de ochelari de soare cu lentile portocalii.
S-au schimbat multe, se pierde din senzatie si se castiga in simbol. Ideile te pot lovi letal inaintea faptelor pentru ca faptelor li se minimizeaza efectele in timp ce ideilor deranjante li se poate aplica cu dezinvoltura eticheta de ”fapte grave” si nu constituie nici o noutate pentru nimeni ca se poate muri pentru ele. Dar asta nu este ceva iesit din comun…asta se intampla de la inceputurile istoriei nu mai ca acum este totul cu mult mai organizat.
Acest “Cuvant inainte” defineste necesitatea unei exprimari care nu ar fo fost posibila intr-un context conventional. Cel putin la acest moment…
Eu sunt autorul necunoscut care va povesteste aspecte pe care voi exista posibilitatea sa le stiti deja dar pe care unii(-ele) dintre voi sa le fi constientizat….altii(-ele) nu…
Le spun aici pentru ca spuse in alt context ar trebui cenzurate….o cenzura customizata in funtie de individul care asculta luat ca entitate sau multime….
De ce cenzura? Pentru ca lumea fara cenzura este ca o turma de oi fara batele (sau fluieraturile) ciobanilor. Nu ma intereseaza daca si pe cine deranjez cu aceasta afirmatie, stiu doar ca este un adevar care se contureaza de secole, poate de la inceput…
Numai ideea conceptiei acestei fraze m-a obosit…va imaginati cat as fi lucrat la conceptia cenzurii.
Asadar doamnelor, domnisoarelor, domnilor si flacailor ideea si scopul direct al acestui jurnal intitulat “Franturi din tine” este lipsa de cenzura a gandurilor mele exprimate in cuvinte scrise. Pentru a nu se intelege gresit acum o mentiune in legatura cu acest aspect: atunci cand spun lipsa cenzurei ma refer exclusiv la mine. Avand in vedere faptul ca exista posibilitatea de comentarii (ceea ce personal consider ca este minunat) si deasemenea avand in vedere ca obraznicia si nesimtirea atinge cote alarmante in mediul virtual datorita ideii geniale in conceptia unora – a camufalarii identitatii se poate spune ca voi fi deosebit de atent cu “feedback”-ul si mesajele primite vor fi atent filtrate. Prostia, snobismul, parvenitismul, nesimtirea si obraznicia (in acceptiunea autorului anonim) sunt elementele definitorii ale unui refuz de afisare comentariu.
In rest numai bine la toata lumea si cum spunea o “fetita” (asa alint eu fetele simpatice) VA DORESC SA AVETI PARTE DE SINCERITATE!
